Generalul care a devenit sclav, sclavul care a devenit gladiator...iar restu' il stiti!

"Father to a murdered son, husband to a murdered wife

and I will have my vengeance, in this life or the next" - Russell Crowe in "Gladiator

Ca sa vorbim de pelicula lui Ridley Scott, "Gladiatorul", trebuie sa o putem face la un nivel mare. In principiu, acest lucru poate fi posibil, dat fiind faptul ca a readus pe ecrane, incepand cu noul mileniu, un gen de filme aparent disparut odata cu trecerea anilor, este vorba despre filmele cu accent "sword and sandal", asa pe "americaneste" vorbind (ati prins ideea, filme istorice). Iar pentru voi, cei putini imi imaginez, care nu ati vazut inca filmul, sa va spun despre ce e vorba pe scurt: generalului Maximus (Russell Crowe, premiat cu Oscar) i se acorda distinsa onoare de a fi liderul Imperiului Roman in vremuri de restriste, de catre muribundul "caesar" Marcus Aurelius (Richard Harris), insa nu apuca sa se "bucure" de acest prestigiu caci fiul imparatului, un idealist pe masura si un "villain" memorabil totodata in istoria cinematografiei, Commodus (Joaquin Phoenix) devine invidios si declanseaza o nebunie, condamnandu-l pe saracul Maximus la moarte. Acesta scapa insa si devine sclav iar in cele din urma gladiator, cautand cu fiecare lupta razbunarea.
Dar tind sa cred ca e mai mult decat atat, o simpla poveste de razbunare a unui "general care a devenit sclav, sclav devenit gladiator, gladiator care sfideaza un imperiu". Observandu-l a zecea oara, am remarcat mai mult si mai mult decat orice cu fiecare vizionare, obsesia si durerea lui Commodus. Pe cand altii probabil purtau o "ura" pentru acest personaj seducator de malefic, eu am devenit tot mai fascinat de suferinta lui. Ajutat si de o interpretare pe masura a tanarului Joaquin Phoenix, care din pacate nu s-a mai remarcat la acest nivel in niciun film (exceptie "Walk the Line), Commodus incearca sa guverneze Imperiul Roman cu o mana de fier si sa se impuna categoric, insa deciziile luate il vor forta sa se confrunte cu ceea ce, in final, merita.
Despre Crowe alias Maximus, personajul sau devenit legendar stiti mai cu totii. Un erou, ca fiecare altul, cu onoare si dorinta de a face dreptate, demonstrand ca uneori, nisipul Colosseumului poate face minuni si pentru un simplu sclav. Cel mai mare atu al filmului insa este rezistenta. Ramane deosebit de nou si incitant la fiecare vizionare, in timp ce alte "copycaturi" aparute in urma acestuia devin ba prea "uscate" in continut, ori prea pretentioase in morala. Filmul lui Ridley Scott este facut pe cat de simplu cu putinta. De la scena de inceput furtunoasa cu batalia din Germania si pana la scena finala nu exista un singur moment de distanta sau plictiseala. Luptele sunt atent filmate si coregrafiate, iar dialogurile, inspirate pe de-a intregul. Sigur ca nu ar mai fi fost la fel fara emblematica coloana sonora semnata in duet on-screen, ce imi face si-acuma pielea de gaina, Zimmer-Gerrard. Asadar, vedeti "Gladiatorul", chiar daca e a 10-a oara! A mers pentru mine. Si va mai merge inca. Un film care-i va rezista probabil celui mai important adversar cinematografic: trecerii timpului. Enjoy!