Exista multe filme la care suntem incitati, entuziasmati pe toata durata lor, iar la final simtim acea satisfactie, ca si cum ai spune raspicat "uau!!ce film fain am vazut!". Pe de o parte, exista filme care ne face sa contemplam, sa meditam asupra unor problematici filozofice sau metafizice cu care subiectul filmului respectiv se confrunta. De cele mai multe ori, optam pentru prima varianta pentru ca nu vrem decat sa ne simtim bine, relaxati si sa savuram momentul. Tocmai de aceea "2001: Odiseea Spatiala" este capodopera atat de neglijata de spectator, care prin frumusetea si mesajul ei nu il incanta pe cel care-o urmareste, ci "il plictiseste", "nu-i ofera dinamism, actiune, etc...". Am auzit multe remarci de astfel continut cand le spuneam unora "uita-te la 2001, filmul lui Kubrick". Parca de Kubrick mai auzisera, dar nu fusese suficient pentru a atrage atentia, iar cand ma intrebau despre ce e vorba, devenea complicat. Si nu intrebati de ce.
In fine, inchei aceasta prea mare paranteza din dorinta de a vorbi despre film si a oferi un mic "studiu" celor pasionati de "adevarata cinematografie" sau celor care au "atentat" la vizionarea filmului si, ori nu au rezistat pana la capat, ori nu au, vorba lor, "inteles nimic". Nu pretind ca sunt un "mare maestru" insa am avut placerea de a vedea filmul de trei ori si am descoperit cate-o noua "inventie" de fiecare data. Asadar, ca sa stiti de la inceput, filmul e deschis la interpretari, asa ca daca o sa va vina ideea ca "nu il intelegeti", nu este deloc asa. Filmul poate fi interpretat in mai multe feluri iar eu voi incerca sa ofer versiunea mea, si fara a apela in mare parte la "spoilere". Bun! Deci, filmul este structurat pe patru parti:
1. "The Dawn of Men"
Sunt acele prime 30 minute in care nimica nu se intampla, in viziunea unora. Nu este dialog si asta in mare parte pentru ca el nici nu fusese inca "inventat". Aceasta prima secventa ilustreaza "zorii umanitatii", vazand cum maimutele actioneaza in grup, li se dezvolta inteligenta si descopera, cuvantul-cheie al filmului si al omenirii deopotriva, "unealta". In viziunea lui Kubrick, aceasta transformare sau acaparare a inteligentei care in curand va fi a oamenilor, se face posibla prin aparitia unui obiect de natura extraterestra, un monolit. Descoperind inteligenta si spiritul creativ, actiunea se muta acolo unde omul, deja evoluat, traieste si calatoreste, in spatiu.
2. "Prima misiune"
In aceasta a doua parte, vedem cum omul, impreuna cu uneltele sale, devenite deja ultra-sofisticate, convietuiesc in spatiu. Omul este atat de dependent de ele incat are nevoie de setari de gravitatie, instructiuni de folosire a toaletei, etc. Astfel, este descoperit din nou monolitul si atunci, ca si pe "timpul maimutelor", omul il intampina cu exaltare, uimire. Numai ca de aceasta data, foloseste camera video (o unealta deci) pentru a o inregistra, acapara ca atare. Ce se intampla mai departe in aceasta secventa, sunteti liber sa interpretati.
3. "Misiunea Jupiter"
Omul depinde atat de mult de uneltele sale tehnologice incat devine plictisit, monoton si foarte mic in acelasi timp in comparatie cu Universul. Cadrele cu astronautul Dave, incercand sa repare nava si neauzindu-se pe fundal sonor decat respiratia greoaie a acestuia este mai mult decat sugestiva. Fireste, ca aici intra in scena computerul HAL 9000 (ironic, este cel mai "uman" personaj din peisaj), care e programat sa rezolve dificultatile tehnice cu care echipajul se confrunta. Cand acesta esueaza in depistarea unei erori, omul se indoieste de "atotputernica masina" si incearca sa o deconecteze. Aceasta, mult prea inteligenta, isi da seama si comploteaza impotriva lui, insa nu tine cont de un lucru pe care omul il are in comun cu maimuta si anume, inventivitatea lui.
4. Drumul spre infinit
Ultima parte a filmului este si cea mai psihedelica si interpretativa. Castigand "razboiul impotriva masinii", omul calatoreste intr-o alta dimensiune (antologica secventa Stargate) si ajunge, surprinzator, intr-o simpla camera (unii ar spune de hotel). Asta ar fi de interpretat. Insa, privind camera respectiva ca pe o scena finala din ultimul act al filmului, ne dam seama de mesajul care se sustrage. Omul, nemaifiind in stransa legatura cu tehnologia, se "ofileste treptat", imbatraneste si isi traieste ultimele clipe de muritor, pentru ca apoi sa fie renascut, ca in ultima secventa a filmului.
Filmul este adeseori greu de urmarit insa poti tine pasul cu el, momentele de "build-up" sunt lungi, iar geniul lui Kubrick sta in fiecare secventa. Nu exista nici o scena in film fara cea mai mica semnificatie sau interpretare. Kubrick spunea ca suntem liberi sa interpretam filmul din orice punct de vedere filozofic si este de admirat miraculosul efort facut in realizarea lui. Efectele speciale fac filmul sa para "ca de ieri" iar mesajul acestuia si structura sa necesita efort de gandire si interpretare. Filmul "The Tree of Life" este un mic omagiu la adresa acestuia si o repetare, pot sa zic, a experientei cu care se poate confrunta spectatorul.
Este deja cunoscut faptul ca, la premiera filmului in cinematografe, in 1968, oamenii plecau in timpul proiectiei, nerezistand la scenele filmate usor, "slow" pe valsul "Blue Danube" al lui Strauss, insa in prezent filmul se studiaza peste tot si nu exista cinefil inrait fara sa-l vada.
Asadar, fara sa ma mai lungesc, va dau indemn la vizionare insa inainte de toate, daca o veti face prima oara, inarmati-va cu rabdare, fiti calmi si un sfat, nu va uitati la el daca sunteti obositi (nu veti rezista). Iar pentru cei care nu l-ati inteles, sper ca m-am facut cat de cat coerent in interpretarea filmului, sau macar v-am mai dat asa un ghiont si voua la vizionare. Sper sa va placa! Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu